Departe de lumea de dupa ferestra acoperita de patura aparentelor de care nu reusim sa trecem,
Departe de ingineria sunetelor aruncate din satelit inapoi in lumea insetata de raze nocive,
Departe de veninul oamenilor fara caracter,
Departe de pamant, departe de cer,
Undeva acolo in patul sifonat,
Sta aruncat un corp gol.
Lumina in camera deloc,
Decat pe hol.
Corpul nu se vede, dar eu il vad,
Oamenii nu il vad, desi el exista.
Nu e transparent, nu e invizibil,
E doar acolo pentru ca eu sa-l vad
Si nimeni altcineva.
E secretul meu cu viata mea.
Mintea mea se joaca,
Dar sufletu-mi e plin.
Nu-mi lipseste nimic din ce n-am nevoie,
Iar tot ce am nevoie am.
In noptile reci si pustii,
Imi lipseste sufletul tau legat de al meu,
Mana mea intr-a ta,
Zambetul tau si gandirea.
Imi lipseste glasul tau senin.
Imi lipsesti tu...
Sub toate formele, sub toate aspectele,
Mintea mea refuza sa se minta
SI te cauta in permanenta.
Imi lipsesti tu.....
